Cerul nu va mai putea oferi nici o speranță, căci se va întâmpla și un alt lucru, mult mai îngrozitor: soarele va fi prins din urma de lupul uriaș care e mereu pe urma sa și va fi sfâșiat, iar luna la rândul ei ajunsă și sfârtecată; stelele vor începe să se prăbușească de la locurile lor, lăsând cerul negru ca smoala (“Ci în acele zile, după necazul acela, soarele se va întuneca şi luna nu-şi va mai da lumina ei. Şi stelele vor cădea din cer şi puterile care sunt în ceruri se vor clătina.” Mc. 13, 24-25). În sfârșit, ultimul semn va fi când pământul va începe să tremure și să se zguduie; atunci pădurile se vor smulge din rădăcini, stâncile se vor fărâmița și toate legăturile se vor rupe. În ultima bătălie, zeul razboiului, Tyr, nu a putut să lupte pentru că lupul Fenrir i-a sfâșiat mana dreaptă. Thor a murit în timp ce încerca să-l răpună pe șarpele lumii, Jormungand. Loki și Heimdall s-au ucis unul pe celălalt, iar Fenrir l-a devorat pe Odin. În cele din urmă, Surt, care astepta la porțile incandescente din Muspell încă de la începutul timpului, a dat foc lumii.
Apoi s-a născut un nou soare și din mare s-a ivit un nou pământ. Către acest pămân abia format au venit fiii lui Odin, Vidar și Vali, precum și fiii lui Thor, Modi si Magni, singurii supraviețuitori ai bătăliei finale. Lor li s-a alăturat frumosul Balder, eliberat în sfârșit din Infern, dar cu fratele său orb, Hoder, de partea sa. Împreună, au stat acolo unde era înainte Asgard, acoperit cu aur. În iarbă au găsit piesele de șah din aur cu care zeii Aesir obișnuiau să se joace și au jelit zilele glorioase. Ideea cerului și a pământului nou, apare și în mitologia scandinavă, cu deosebirea că preschimbarea nu va fi într-una desăvârșită: “și universul va dispare, în fum și întuneric și va fi din nou ca la început: haos, neformă, neființă, precum se spune în vechea carte <<Voluspa>>”.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu