Prezentare generală

În epoca contactului lor cu popoarele civilizate ale lumii antice, triburile germanice se aflau la același nivel de dezvoltare ca slavii, religia lor păstrând în aceeași măsură forme arhaice. Diferite grupuri germanice și grupurile care făceau parte din ele se deosebeau însă simțitor unele de altele atât în ce privește nivelul dezvoltării,  aceea, religia lor ocât și gradul în care erau influențate de credințele celților și romanilor, iar ulterior de creștinism. Deriginară s-a păstrat mai trainic și vreme mai îndelungată, de pildă, la triburile nordice - scandinave, care erau mai ferite de aceste influențe decât triburile sudice și mai ales sud-vestice (din regiunea Rinului și a Dunării). În general însă, despre o religie străveche germană ca despre un tot unitar – fără a lua în considerare deosebirile tribale și geografice și fără a ține cont de transformările ce s-au produs pe parcursul întregii perioade istorice – se poate vorbi numai într-un sens foarte convențional și limitat.

Mitologia nordică sau mitologia scandinavică cuprinde religia, miturile și legendele populației pre-creștine scandinavice și islandeze. Mitologia nordică este ramura mitologiei germanice care s-a conservat cel mai bine și se înrudește foarte mult cu mitologia anglo-saxonă.

Mitologia nordică mai poate fi definită ca o colecție de crendințe și mituri ale triburilor germanice de nord. Religia scandinavicilor nu era una revelatorie, pentru că nu a fost instituită de un muritor căruia zeii îi încredințaseră adevărul (deși muritorii intră deseori în contact cu zeii și învață poveștile acestora). De asemenea, religia nordicilor nu cuprinde un text sacru sau o carte sfântă. Miturile nordice erau transmise oral sub forma unor poeme. Transmiterea orală a continuat și în era vikingilor, cunoștințele noastre despre mitologia nordică bazându-se cel mai mult pe Edde și pe alte texte medievale scrise abia după creștinarea populației scandinavice.

În folclorul scandinavic, vechile credințe păgâne au rezistat, iar unele s-au păstrat până astăzi în zonele rurale. Altele au fost readuse la viață sau inventate de neopăgânismul germanic. Mitologia nordică rămâne, de asemenea, o sursă de inspirație în literatură, în producțiile scenice și în filme.